Dementa senila (senilitate) reprezinta o afectiune neurologica cronica, cu evolutie progresiva, caracterizata printr-o regresie globala a activitatii intelectuale si a personalitatii bolavului, ca urmare a procesului de atrofiere corticala.
Mod de desfasurare si evolutie:
Debutul pentru dementa senila se caracterizeaza printr-o diminuare progresiva a functiilor cerebrale, in special a memoriei si orientarii. Un alt semnal este aparitia de confabulatii. La inceput se observa unele mici erori (greseli ocazionale) referitoare la unele detalii ale evenimentelor sau actiunilor, pentru ca mai apoi, cu timpul, insusi evenimentul in sine sa fie uitat. Gandirea devine lenta, pacientul incepe sa se incadreze in anumite sabloane de mult insusite, se ingusteaza cercul preocuparilor, se constata o schimbare a comportamentului afectivo-emotional, tinuta neingrijita, neglijenta in general, activitate stereotipa, intalnindu-se frecvent colectionarismul de obiecte inutile, episoade psihotice de furie, irascibilitate.
In cea de-a doua faza de dementa senila – numita “de stare” – sindromul predominant devine amnezia progresiva, initial manifestata doar in ceea ce priveste evenimentele recente, cele din trecutul indepartat mentinandu-se inca bine conservate. Din moment ce tot ceea ce ajunge sa-si mai aminteasca bolnavul sunt evenimente din copilarie, adolescenta, tinerete, acesta ajunge adesea sa se considere copil sau tanar si sa se comporte in consecinta. Dezorientarea este mai intai temporala si ulterior spatiala, bolnavii uitandu-si numele, adresa, ratacindu-se pe strada, in curte, in casa sau in spital. Pe langa aceste simptome majore, apar tulburari de gandire si limbaj, acestea devenind dezordonate, cu pierderea sirului ideilor, cu repetitii de cuvinte si expresii, uneori fara legatura intre ele. Bolnavii de dementa senila (senilitate) pot prezenta anumite accese depresive, maniacale sau paranoide si halucintatii.
In stadiul final de dementa senila, cand viata psihica abia mai palpaie in organismul bolnavului, se instaleaza o stare de apatie, deteriorare intensa psihica si somatica, ajungandu-se la o existenta mai mult vegetativa care duce, intr-un timp mai lung sau mai scurt (in medie 3-5 ani) la moarte, in urma unor complicatii de tip pulmonar, renal, cardiovascular etc.
Fiecare problema medicala descrisa mai sus necesita un plan de ingrijire individual astfel incat sa acopere necesitatile pe care pacientii nu le mai pot percepe in mod normal precum si nevoile prin care acestia daca s-ar exprima ar fi mai usor de urmarit si satisfacut.
Este necesara instituirea unei ordini in desfasurarea activitatii, ordine axata pe nevoile ce se impun atat in timpul zilei cat si in timpul noptii, un cadru organizat astfel incat sa coincida cu starile normale ale unei persoane prin care isi petrece timpul liber fiind importanta administrarea echilibrata a mesei, in numar de trei mese principale pe zi, terapiile ocupationale, desen, exercitii mentale, jocuri de societate, exprimare, intretineri de dialog precum si activitatile medicale de asistenta, administrare medicatie, consultatii la care se adauga serviciile de infirmierie, ingrijire pacienti la pat, spalat, schimbatul lenjeriei etc.
Sa nu-i uitam pe cei care uita. Alzheimer, Parkinson sau alte forme de dementa, accidente vasculare, hemiplegii odata intalnite in viata unei persoane creeaza o problema sociala pe care centru nostru de ingrijire si-a asumat obligatia de a gasi o cale de rezolvare pentru cei care se confrunta cu astfel de cazuri.